Category: History


In computer networks, a proxy server is a server (a computer system or an application) that acts as an intermediary for requests from clients seeking resources from other servers. A client connects to the proxy server, requesting some service, such as a file, connection, web page, or other resource, available from a different server. The proxy server evaluates the request according to its filtering rules. For example, it may filter traffic by IP address or protocol. If the request is validated by the filter, the proxy provides the resource by connecting to the relevant server and requesting the service on behalf of the client. A proxy server may optionally alter the client’s request or the server’s response, and sometimes it may serve the request without contacting the specified server. In this case, it ‘caches’ responses from the remote server, and returns subsequent requests for the same content directly.

Most proxies are a web proxy, allowing access to content on the World Wide Web.

A proxy server has a large variety of potential purposes, including:

To keep machines behind it anonymous (mainly for security).

To speed up access to resources (using caching). Web proxies are commonly used to cache web pages from a web server:

– To apply access policy to network services or content, e.g. to block undesired sites.

– To log / audit usage, i.e. to provide company employee Internet usage reporting.

– To bypass security/ parental controls.

– To scan transmitted content for malware before delivery.

– To scan outbound content, e.g., for data leak protection.

– To circumvent regional restrictions.

JavaScript este un limbaj de programare orientat obiect bazat pe conceptul prototipurilor. Este folosit mai ales pentru introducerea unor funcționalități în paginile web, codul Javascript din aceste pagini fiind rulat de către browser. Limbajul este binecunoscut pentru folosirea sa în construirea siturilor web, dar este folosit și pentru acesul la obiecte încastrate (embedded objects) în alte aplicații. A fost dezvoltat inițial de către Brendan Eich de la Netscape Communications Corporation sub numele de Mocha, apoi LiveScript, și denumit în final JavaScript.

În ciuda numelui și a unor similarități în sintaxă, între JavaScript și limbajul Java nu există nicio legătură. Ca și Java, JavaScript are o sintaxă apropiată de cea a limbajului C, dar are mai multe în comun cu limbajul Self decât cu Java.

Până la începutul lui 2005, ultima versiune existentă a fost JavaScript 1.5, care corespunde cu Ediția a 3-a a ECMA-262, ECMAScript, cu alte cuvinte, o ediție standardizată de JavaScript. Versiunile de Mozilla începând cu 1.8 Beta 1 au avut suport pentru E4X, care este o extensie a limbajului care are de a face cu XML, definit în standardul ECMA-357. Versiunea curentă de Mozilla, 1.8.1 (pe care sunt construite Firefox și Thunderbird versiunile 2.0) suportă JavaScript versiunea 1.7.

Cea mai des întâlnită utilizare a JavaScript este în scriptarea paginilor web. Programatorii web pot îngloba în paginile HTML script-uri pentru diverse activități cum ar fi verificarea datelor introduse de utilizatori sau crearea de meniuri și alte efecte animate.

Browserele rețin în memorie o reprezentare a unei pagini web sub forma unui arbore de obiecte și pun la dispoziție aceste obiecte script-urilor JavaScript, care le pot citi și manipula. Arborele de obiecte poartă numele de Document Object Model sau DOM. Există un standard W3C pentru DOM-ul pe care trebuie să îl pună la dispoziție un browser, ceea ce oferă premiza scrierii de script-uri portabile, care să funcționeze pe toate browserele. În practică, însă, standardul W3C pentru DOM este incomplet implementat. Deși tendința browserelor este de a se alinia standardului W3C, unele din acestea încă prezintă incompatibilități majore, cum este cazul Internet Explorer.

O tehnică de construire a paginilor web tot mai întâlnită în ultimul timp este AJAX, abreviere de la „Asynchronous JavaScript and XML”. Această tehnică constă în executarea de cereri HTTP în fundal, fără a reîncărca toată pagina web, și actualizarea numai anumitor porțiuni ale paginii prin manipularea DOM-ului paginii. Tehnica AJAX permite construirea unor interfețe web cu timp de răspuns mic, întrucît operația (costisitoare ca timp) de încărcare a unei pagini HTML complete este în mare parte eliminată.

Un browser sau un navigator (numit și browser Internet, browser web, navigator web sau explorator web; cuvântul „browser” provine din engleză și se pronunță aproximativ /’brau-ză/) este o aplicație software ce permite utilizatorilor să afișeze text, grafică, video, muzică și alte informații localizate pe o pagină din World Wide Web, dar și să comunice cu ofertantul de informații și chiar și ei între ei. O altă definiție: prin browser se înțelege un program de “navigare” în web. De aceea, în loc de cuvântul “browser” se poate folosi și termenul general “navigator” (a nu se confunda cu browserul firmei Netscape numit tot “Navigator”).

Unele dintre cele mai cunoscute browsere web sunt Microsoft Internet Explorer, Mozilla Firefox, Apple Safari, Google Chrome, Mozilla Camino, Opera Software – Opera, Nintendo DS browser și Flock.

Istoria browserelor web începe în 1991, când o varietate de tehnologii i-au permis lui Tim Berners-Lee să pună fundația primului browser web. Conceptul de hyperlink fusese deja introdus de Ted Nelson și Douglas Engelbart cu mult înainte de Tim Berners-Lee și de CERN.

Apariția primelor browsere grafice precum NSCA Mosaic au dus la o explozie a noii tehnologii. Marc Andreessen, leaderul echipei Mosaic de la NSCA, și-a format rapid propria companie numită Netscape care a adus pe piață browserul Netscape Navigator în anul 1994. Acesta a devenit în scurt timp cel mai popular browser din lume, ajungând să fie folosit pe web în proporție de peste 90 %.

Reacția firmei Microsoft nu a întârziat, și a constat în browserul Internet Explorer în anul 1995, inițiind ceea ce azi se numește “primul război al browserelor”. Prin includerea implicită a browserului în sistemul de operare Windows, Microsoft a ajuns să controleze în anul 2002 95 % din piața browserelor. În aprilie 2010, potrivit datelor Net Applicațion, Interenet Explorer deținea încă 60 % din piață.

Browserul Opera a apărut în 1996, și a atins o cotă de 2 % a pieței în aprilie 2010. Este un browser foarte popular în piața telefoanelor mobile, fiind preinstalat pe mai mult de 40 de milioane de telefoane mobile. Este de asemenea disponibil într-un număr de dispozitive inglobate (embedded), inclusiv consola de jocuri Nintendo Wii.

În 1998 Netscape a lansat ceea ce avea să devină Fundația Mozilla, într-un efort de a aduce pe piață un borwser de tip open source. Browserul se va materializa în cele din urmă în browserul Firefox. În aprile 2010 Firefox avea o cotă de piață de 25 %.

Apple Safari este browserul principal folosit în dispozitivele firmei Apple, și avea o piață de sub 5 % în aprilie 2010. Este un browser bazat pe WebKit.

Cel mai nou participant pe piața browserelor este Google Chrome, cu o piață de 7 % în aprilie 2010.Acest browser este bazat tot pe pe WebKit.

Posta electronica (sau e-mail) este unul din cele mai vechi servicii oferite de Internet si alaturi de mesajele SMS , detine in prezent primul loc in preferintele utilizatorilor . Ar trebui sa cunoasteti ca nici un serviciu de e-mail neplatit nu este de gratis cum pare . Companiile care ofera asemenea servicii au intodeauna de castigat , fie beneficii palpabile (bani perceputi de la ale companii pentru servicii de reclama prin banere) , fie beneficii de imagine (impunerea numelui pe piata , clienti multumiti) . Deasemeni , prin complectarea informatiilor solicitate la crearea contului ,  aceste firme ajung in timp detinatoarele unor mari  baze de date , extrem de importanta pentru cei care se ocupa de reclama pe Internet . Un termen extrem de frecvent intalnit atunci cand veti citi despre oportunitatile oferite de un astfel de serviciu este “va oferim o casuta postala pe viata” , expresie care ar trebui complectata cu “pe durata vietii companiei” sau pana cand compania se impune pe piata , ajungand sa solicite taxe . De aceea , atunci cand va veti alege compania care sa va asigure serviciul e-mail ar trebui sa va interesati de cand exista pe piata si care este profitul acesteia , pentru ca altfel veti putea avea surpriza ca intr-o zi nu mai aveti cont de e-mail sau sa fiti nevoiti sa platiti . Deasemeni , mai trebuie sa stiti , ca unele companii ce ofera e-mail gratuit , de teama spam-ului , obisnuiesc sa blocheze anumite domenii si puteti avea surpriza ca nu toate e-mail-urile trimise catre dvs, ajung la destinatie sau invers .

Hardware-ul este partea fizică a unui sistem informatic, spre deosebire de

software, care este partea logică – cea care comandă hardware-ul prin intermediul unor programe (aplicații, sisteme de operare și drivere) și de datele asupra cărora operează respectivul sistem de calcul.

Cuvântul este un cuvânt englez care se pronunță aproximativ ‘haad-ue-ă și se traduce uzual cu echipament solid, sau și cu articole de fierărie (de menaj). Hardware este ansamblul elementelor fizice și tehnice cu ajutorul cărora datele se pot culege, verifica, prelucra, transmite, afișa și stoca, apoi suporturile de memorare (dispozitivele de stocare) a datelor, precum și echipamentele de calculator auxiliare – practic, toate componentele de calculatoare și rețele de calculatoare concrete, tangibile.

Termenii Internet și internet provin din împreunarea artificială și parțială a două cuvinte englezești: interconnected = interconectat și network = rețea.

Sensurile celor 2 termeni sunt strâns înrudite, în funcție de context:

Substantivul propriu „Internet” (scris cu majusculă) desemnează o rețea mondială unitară de calculatoare și alte aparate cu adrese computerizate, interconectate conform protocoalelor (regulilor) de comunicare „Transmission Control Protocol” și „Internet Protocol”, numite împreună „stiva TCP/IP”. Precursorul Internetului datează din 1965, când Agenția pentru Proiecte de Cercetare Înaintate de Apărare – a Ministerului Apărării, Department of Defense sau DoD din SUA (Defence Advanced Research Projects Agency, en:DARPA) a creat prima rețea de computere interconectate sub numele ARPAnet.

Super-rețeaua Internet din zilele noastre, care de mult a împânzit întreg globul pământesc, a rezultat din extinderea permanentă a acestei rețele inițiale Arpanet. Azi pe glob există un singur Internet, care însă este uriaș; el oferă utilizatorilor săi o multitudine de informații și servicii precum e-mail, www, FTP, Găzduire web (web hosting) și multe altele, unele dintre ele fiind numai contra cost.

Termenul „Internet” nu trebuie confundat cu serviciul internetic World Wide Web (www). Acesta este doar unul din multele servicii oferite pe Internet, vezi secțiunea „Aplicații Internet” mai jos.

Substantivul comun „internet” (scris cu minusculă) desemnează rețele speciale ce interconectează 2 sau mai multe rețele autonome aflate la mare depărtare unele față de altele. Un exemplu de 2 rețele mari, interconectate printr-un internet pentru care folosința acestui nume este justificată: rețelele SIPRNet și FidoNet. Rețelele de tip internet nu trebuie confundate cu super-rețeaua „Internet” de mai sus.